Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 [V1] Când sufletu-mi se-apleacă sub cruce obosit, privesc spre Tine, Doamne, spre tot ce-ai suferit, şi-atunci primesc odihnă din jertfa ce-ai adus, şi noi puteri de viaţă să mă ridic mai sus. [V2] Când sufletu-mi se frige sub al durerii jar, privesc spre Tine, Doamne spre chinul Tău amar. Izvoare nesecate din crucea Ta ţâşnesc, şi setea-mi arzătoare deplin mi-o potolesc. [V3] Când sufletul de teamă mi-e prins şi-i zbuciumat, privesc spre Tine, Doamne spre chinul ce-ai răbdat, şi-atunci primesc lumină, şi-ncredere şi-avânt, căci harurile toate în crucea Ta doar sunt.