Nicolae Moldoveanu V1 V2 [V1] În trecerea grăbită prin lumea către veci, fă-ţi timp măcar o clipă să vezi pe unde mergi. Fă-ţi timp să vezi durerea şi lacrima arzând, fă-ţi timp să poţi cu milă să le alini trecând, Fă-ţi timp pentru-adevăruri şi adânciri în vis; fă-ţi timp pentru cântare cu sufletul deschis, Fă-ţi timp să vezi pădurea, s-asculţi lângă izvor, fă-ţi timp s-asculţi ce spune o floare, un cocor. Fă-ţi timp s-aştepţi din urmă când mergi cu slăbănogi, fă-ţi timp pe-un munte seara stând singur să te rogi. Fă-ţi timp să stai cu mama şi tatăl tău bătrâni, fă-ţi timp de-o vorbă bună şi-o coajă pentru câini. /: Fă-ţi timp, fă-ţi timp, o, nu uita, fă-ţi timp! :/ [V2] În trecerea grăbită prin lume către veci, fă-ţi timp măcar o clipă să vezi pe unde treci. Fă-ţi timp să stai de-aproape cu-ai tăi iubiţi voios, fă-ţi timp să fii şi-al casei şi-n slujba lui Hristos, Fă-ţi timp să guşti frumseţea din tot ce e curat, fă-ţi timp, că eşti de taine şi lumi înconjurat. Fă-ţi timp cu orice taină sau adevăr să stai, fă-ţi timp căci toate-acestea au inimă şi grai, Fă-ţi timp s-asculţi la toate, din toate să înveţi, fă-ţi timp să dai vieţii adevăratul preţ. Fă-ţi timp acum, că-n urmă zadarnic ai să plângi comoara risipită a vieţii n-o mai strângi. /: Fă-ţi timp, fă-ţi timp, o, nu uita. fă-ţi timp. :/