Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 V5 [V1] Ți-aduci aminte, mamă, de vremea fericită, când mă ţineai pe braţe şi păru-mi sărutai? Când nu aveam în lume fiinţă mai iubită, nici ochi mai plini de farmec, şi nici mai dulce grai... /: Ți-aduci aminte, mamă, :/ când păru-mi sărutai? [V2] Ți-aduci aminte, mamă, cum te ţineam cuprinsă să spui cu mine seara duioase rugăciuni? Şi cum în nopţi de veghe, sub candela aprinsă, Iăsai să-ţi cadă lacrimi pe-o carte din străbuni? /: Ți-aduci aminte, mamă, :/ ce sfinte rugăciuni? [V3] De-atunci trecură anii ca frunza scuturată şi-au troienit să-mi stingă credinţa de copil. Dar într-o zi de taină scânteia de-altădată, s-a prefăcut în soare şi-n albe flori de-april... /: Urcând pe-o nouă treaptă :/ credința de copil. [V4] Dar ochii tăi par astăzi acoperiţi de ceaţă şi mă privesc cu teamă ca nişte ochi străini. Şi caut ochii mamei să-i văd din nou în faţă: cum mă priveau odată de duioşie plini. /: Dar ochii tăi par astăzi :/ ca nişte ochi străini. [V5] O, vino iarăşi, mamă de braţul meu cuprinsă, să-ngenunchem alături ca-n vremea ce s-a dus şi vom simţi în suflet o candelă aprinsă ce ne va duce-odată în ţara lui Isus! /: O, vino astăzi, mamă, :/ cu mine la Isus!