Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 V5 [V1] Ştiu că m-a născut Lumina şi mi-a dat izvorul ei, /: ca să-mi văd într-una tina pusă peste ochii mei. :/ [V2] Îmi mut crucea când pe-un umăr când pe celălalt de grea, /: parcă nici mai pot să-mi număr prăbuşirile cu ea. :/ [V3] Dar îmi zăvorăsc sub lacrimi orice-ntoarcere spre lut, /: orice zare către patimi, şi-orice drum spre ce-am trecut. :/ [V4] Viața mi-e urcare dulce, şi-o străbat mereu răzbind /: către slava printr-o cruce, după care nu cuprind. :/ [V5] Vremea şi hotaru-n care odihni-voi nu ştiu cât /: în Eterna uşurare de pe crucea-mi pogorât. :/