Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 V5 [V1] Să fiu ca un vulcan ce clocoteşte, cu lavă de-adevăr şi de iubire, /: şi-n răbufnirea mea dumnezeieşte, să pot topi orice nelegiuire. :/ [V2] În urmă crească-apoi sămânţa vieţii, cu roade dulci şi binecuvântate, /: ca roua cea curată-a dimineţii, să-nviorez făpturiIe-apăsate. :/ [V3] Să fiu ca un vulcan care-şi ridică coloana de lumină-n înălţime. /: Cum el de nimeni n-are nici o frică, aşa să port lumina prin mulţime. :/ [V4] O, Doamne, umple-mă mereu cu lava cea sfântă-a adevărului din Tine. /: şi răbufnind, să ard prin lume pleava minciunii şi-a urzelilor străine. :/ [V5] Şi ca vulcanul, ce nu ţine seamă, de laudă, de hulă, sau ocară, /: aşa să fiu când slujba Ta mă cheamă, ne-nfrânt şi liberat de-orice povară. :/