Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 V5 [V1] Mulţimea Te-nconjoară, Isuse, ne'ncetat, privirea Ție-e dorită, cuvântul Ți-e căutat, /: dar teama care-o-mprăştii eu nu pot să mi-o-nving, veşmântul şi veşmântul mă tem să Ți-l ating. :/ [V2] Te-nconjură mulţimea şi cei iubiţi ai Tăi, şi când Te urci spre munte şi când cobori spre văi. /: Dar eu de-atâta vreme mi-e teamă şi mi-e greu, veşmântul, doar veşmântul să Ți-l ating şi eu. :/ [V3] O, nu sunt vrednic, Doamne! Dar câte fărdelegi şi câtă neputinţă Ți-aş cere să-mi deslegi! … /: Cum să-mi ating de Tine amarul meu ascuns? Privirea, chiar privirea de-o clipă mi-e de-ajuns. :/ [V4] Eu cred că Tu-mi ştii taina şi teama din afund și-mi vezi tot ce-n ruşine şi-n zbucium îmi ascund, /: vezi, chiar veşmântul, Doamne, cum să-Ți ating mă tem, privirea, doar privirea departe stând, Ți-o chem. :/ [V5] Departe stând Isuse de cei ce te-mbulzesc, spre Tine numai ochii şi gândul mi-ndrăznesc. /: Aruncă-mi doar privirea de-o clipă şi-i deajuns, seca-mi-va dintr-o dată amarul meu ascuns. :/