Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 [V1] Aceasta-i ruga mea, Stăpâne izbeşte necurmat, izbeşte la rădăcina sărăciei ce inima mi-o copleşeşte. Să-mi dai a harului tărie să pot răbda şi bucuria Şi adâncita-mi întristare cu toată, toată curăţia. [V2] Să-mi dai puteri să-mi fac iubirea mai rodnică în dărnicie. Şi gol să-mi fie-ntruna duhul de lingușire și trufie. Să nu dezmoştenesc săracii, să-mi dai tării nestrămutate genunchii să nu-i frâng 'naintea puterilor neruşinate. [V3] Să-mi dai tăria să dau aripi gândirii mele ca să zboare deasupra valurilor lumii, spre cerul vieţii viitoare. Să-mi dai tării să-mi plec tăria doar vrerii Tale prin iubire. să pot 'nălţa pe orice suflet spre-nveșnicita-Ți mântuire.