Nicolae Moldoveanu V1 C1 V2 C2 V3 C3 C4 [V1] În ceasul sfânt al serii când stelele răsar, doresc al privegherii şi-al rugăciunii har. [C1] Răpit primeşte gândul, al cerurilor mir, când tremură umplându-l ca pe-un divin potir. [V2] Se lasă fruntea caldă, pe Sfânta Carte lin, şi-n lacrimi dulci se scaldă al draaostei suspin. [C2] Şi toate suie, toate spre-al inimii sfânt Ţel, tăcerea doar mă poate 'nălţa mai blând spre El [V3] Învăluită-n soare, s-ascunde Faţa Lui, tot ceru-i o chemare şi zboru-i larg şi sui. [C3] Un imn slăvit e gândul fiinţa e-un potir, Şi plouă-nfiorându-l al harurilor șir. [C4] /:Și noapte-i cine știe spre-al zorilor hotar, când fruntea grea re-nvie înveșmântată-n har. :/