Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 [V1] Ispita îţi întinde paharul otrăvit, tu dacă-i iei ştiindu-i, nu meriţi osândit? Mustrări de conştiinţă, venite prea târziu, nu-s oare rugi amare, strigate în pustiu? [V2] În goana dup-a lumii plăcere şi păcat, nu-i oare-ascuns suspinul cel veşnic şi-nfocat? În ziua azi pierdută, în harul azi respins, nu-i viermele cel veşnic şi focul cel nestins? [V3] În semenul pe care îl râzi şi-ţi pare rău, nu-i oare-un fiu al Celui ce spui că-i Tatăl tău? Nu-i oare nebunie să mergi spre iad şi-un pas, când nu ştii pân-acolo cât pic ţi-a mai rămas? [V4] /: Nu-i oare cel mai mare păcat şi rău când ştii, că-ntârzierea-i moarte... și totusi să-ntârzii? :/