Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 [V1] În zadar e cerul sus, pentru ochii care nu-s; în zadar e largul tot, pentru paşii ce nu pot. În zadar e nehotar, pentru duhul fără har. Alţii aur sfânt culeg, ei primesc şi nu-nţeleg. [V2] Dar spre cel duhovnicesc toate sunt cuvânt ceresc. Curăţiei lui s-arat' limpezimi nemăsurat. Rugăciunii-i vin şi-i vin revărsările divin şi sfinţenia-i veşmânt pentru câte nici nu sunt. [V3] E Biserica-n Hristos cum e ceru-n ape jos, veşnicia e-n Acum cum e nesfârşirea-n drum. Slava cerului e sus, Dumnezeul-Om, Isus, şi-a pământului mereu este omul - Dumnezeu. [V4] Dar Hristos nu-i sus sau jos cum e-n duhul credincios, nici lumina-n soare nu-i cum e înăuntrul lui, când privirile-l desprind, dinăuntru strălucind, de nu-i cer de nici un fel, între Dumnezeu și el.