Nicolae Moldoveanu V1 C1 V2 C2 V3 C3 [V1] De nu-mi erai decât un prieten, Oricât de-apropiat cândva, Te-aş fi putut uita, dar Tu eşti, Isus, chiar prietenia mea. [C1] De nu-mi erai decât un cântec, Oricât de drag, Te-ai fi-nvechit, Dar mi-eşti chiar cerul armoniei, În veci mai nou şi-n veci dorit. [V2] De nu-mi erai decât un nume, Puteam să uit, oricum erai, Dar Tu-mi ești pentru veci, Isuse, Chiar scumpul vieţii mele rai. [C2] De nu-mi erai decât un zâmbet, Uşor te-aş fi putut uita, Dar mi-eşti chiar Marea Fericirii Din care-mi scot iubirea mea. [V3] De nu-mi erai decât o rază, Vreo noapte Te-ar fi-ntunecat, Dar mi-eşti chiar Soarele Vieţii Desăvârşit şi minunat. [C3] Cum să Te uit atunci, Isuse, Orice-ar veni şi-oricine-ar vrea, Când Tu-mi eşti Răsuflarea însăşi Şi duhul din ființa mea?