Nicolae Moldoveanu V1 C V2 C V3 C V4 C [V1] Când ochii storşi de lacrimi privesc în gol departe, Și nu mai vezi pe nimeni din câţi îţi trec prin faţă, /: O, cine-ţi umple-n suflet un gol lăsat de moarte Şi cine-ţi dă privirii o rază de viaţă? :/ [C] /:Credinţa, doar credinţa, Ea-i singura putere Ce mântuie fiinţa Prin cruce spre-nviere. :/ [V2] Când frânt ţi-aduni tristeţea ca cioburile sparte, Din viaţa răvăşită de-a urii vijelie, /: O, cine-ţi mai întoarce nădejdile din moarte Și cine-ţi dă vieţii o nouă temelie? :/ [V3] Când lupta ţi-e pierdută şi zările-s deşarte, Iar gheara disperării viaţa ţi-o sugrumă, /: O, cine-ţi mai aduce o mântuire-n moarte Și cine înspre-o altă iubire te îndrumă? :/ [V4] Credinţa, doar credinţa... ea singură împarte Viața, despicând-o în două pe vecie, /: O parte din nădejde 'nălţând-o peste moarte Iar celalaltă dând-o iubirii pe vecie. :/