Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 [V1] O, fraţii mei, vi-e greu urcând, Adesea suspinaţi pe drum, Dar sus credinţa, în curând Veţi fi uitat c-aţi plâns acum. Când, cu întregul suflet plin De bucurie veţi cânta, Într-un nemaisfârşit senin, /: Nici veţi gândi c-aţi plâns cândva. :/ [V2] Când ale voastre cruci, smeriți Le veţi lăsa lângă Isus, Din mâna Lui o să-i primiţi Cununa slavei făr-apus. Când ochii voştri plânşi şi grei Vedea-vor faţa lui Hristos, Întreaga lacrimă din ei /: Va şterge-o mâna Lui, duios. :/ [V3] Când faţa plină de ocări Răbdate pentru EI, trăind, Primi-va-n veşnice cântări Sărutul slavei strălucind, Când fruntea-n veci vă va purta Podoaba Numelui Său sfânt, O, cine-ar mai simţi cândva /: C-a plâns o clipă pe pământ! :/