Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 [V1] O, Doamne, răsplăteşte mâinii Ce-alină temerile-amare, C-o veşnică şi fericită Și-o dulce milă iubitoare. Şi răsplăteşte bunătăţii Ce răcoreşte buza arsă Și leagă rana tăinuită Și zvântă lacrima neştearsă. [V2] Şi răsplăteşte gurii care Vesteşte dragostea divină, Să-şi poată-afla despovărare Zdrobita inimă străină. Și răsplăteşte-n veac genunchii Ce se apleacă spre durere, Să-i picure dumnezeieşte A rugăciunii mângâiere. [V3] Şi răsplăteşte curăţiei Ce rabdă-n lacrimi şi-n uitare, Să-şi ducă până-n ceruri crucea Singurătăţii zdrobitoare. Dar ca răsplata cea mai scumpă S-aştepţi iubirea cea smerită, Ce împlinindu-Ţi-le toate, Nici nu s-aşteaptă răsplătită.