Nicolae Moldoveanu V1 C1 V2 C2 V3 C3 [V1] O, nu-i de-ajuns credinţei Că m-am predat cândva, Se cere pân-la moarte Să nu mă las de ea. [C1] O, nu-i de-ajuns nădejdii Că m-am predat să lupt, Ea trebuie să-mi crească Mai tare, ne-ntrerupt. [V2] O, nu-i de-ajuns iubirii Că ei m-am dăruit, Ci vasul meu s-o poarte Mai rodnic si sfinţit. [C2] Şi din adâncul vieţii, Spre ardere de tot, Tot răul ce e-n mine, Și binele să-l scot. [V3] În setea nemaistinsă, De-nalt şi de frumos, Să mi le-aduc Luminii Prinos după prinos. [C3] Să mai păstrez în mine, Doar scrumul lor cel sfânt Ca semn al ascultării, Promisă-n legământ.