Anonim V1 V2 V3 V4 [V1] O, Păstorule bun, paşte sufletul meu ostenit, Căci pe dulcea Ta păşune sunt atât de fericit; Doar acolo este hrana care viaţă dă din plin, Şi pe cale, în ispite, întărit sunt pe deplin. [V2] Ştiu că sunt în lumea largă și-alte feluri de păşuni, Însă toate-s veninoase, pline de deşertăciuni; Chiar în jurul meu, oriunde, eu le pot găsi uşor, Dar ce ele îmi oferă e amar şi trecător. [V3] Am trăit o vreme-acolo, pe-ale lumii largi păşuni, Neştiind că sunt departe de tot ce e sfânt şi bun; Multe pofte şi păcate viaţa mi-au împovărat, De-adevăr şi fericire ele m-au îndepărtat. [V4] Dar Tu m-ai luat pe brațe, și-n păşunea Ta m-ai pus, M-ai adus prin har la viaţă, Bunule Păstor, Isus; Cu aleşii Tăi pe cale din Cuvânt eu mă hrănesc, Şi cu Tine împreună către cer călătoresc.