Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 [V1] Încrede-te-n Lumină chiar dacă-ţi arde-amar, Paragini cangrenate din putredul hotar, Și las' să-ţi răscolească prin tot ce ai ascuns, Ea arde numai bezna pe unde ţi-a pătruns. [V2] Încredete-n Dreptate, cu-atât mai mult cu cât, Condamnă şi la tine ce-i veşted şi urât, Pe cumpăna ei sfântă, aşează-ţi ceas cu ceas, Tot ce împarţi la alţii prin faptă şi prin glas. [V3] Încrede-te puternic în Adevăr oricând, Dar şi mai mult în clipa când mustri necruţând. Nu-i lepăda-ndrumarea şi nu-l strâmba voit, Căci tot ce El condamnă e putred şi greşit. [V4] Încrede-te-n iubire, chiar dacă numai plâns, Și numai jale-ţi pare pe urma ei c-ai strâns. Căci unde-i arde rugul rămâne loc sfinţit, Desţelenit şi vrednic spre rod desăvârşit.