Nicolae Moldoveanu V1 C1 V2 C2 V3 C3 V4 C4 [V1] Mânia mea nerăstignită, Mă biruieşte uneori, Și-oricât ar fi de-ndreptăţită, Mă jefuieşte de comori. [C1] Şi-atunci vii, Doamne, Tu, cu harul, Croindu-mi căi de izbăviri, Păşind măreţ peste hotarul, Nerăstignitei mele firi. [V2] Statornic când Te văd pe Tine, Că nu ţii seama de greşeli, Îmi umplu faţa de ruşine, Când văd în haru-Ți cum mă speli. [C2] O, pururi am nevoie, Doamne, Să fiu albit în Jertfa Ta. Greșeala mea mai mult Te-ndeamnă, A mă iubi, a mă ierta. [V3] Rămâne veşnic adevărul, Cuvântului ce-ai spus odat' "Nu trebuie decât piciorul, Să-şi spele cel ce s-a scăldat." [C3] Ce la-ndemână-Ți este apa! Te-apleci peste greşeala mea, Și-mi iei cu simplitate talpa, Spălând tot praful de pe ea. [V4] Statornic când Te văd pe Tine, Că nu ţii seama de greşeli, Îmi umplu faţa de ruşine, Când văd în haru-Ți cum mă speli. [C4] Tu ştii că din al vieţii umblet, La Tine-am să mă-ntorc murdar. "Nu e nimic!" Îmi spui cu zâmbet: "Bine că vii la Mine iar!".