Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 [V1] În adânca rugăciunii părtăşie, Ne-ntrerupt fiind cu Tatăl cel de Sus, Cu căldură, cu credinţă, cu tărie, Ca El ne-a-nvăţat să ne rugăm, Isus. De la iesle pân-la cruce, luminoasă A fost viaţa care-n lume El a dus, Dezbrăcaţi de viaţa lumii păcătoasă, Astfel ne-a-nvăţat ca să trăim, Isus. [V2] Când plecat pân-la picioarele vânzării, Măreţia Lui cerească Şi-a supus, Cu răbdarea adâncimilor iertării, Ca El ne-a-nvăţat să ne smerim, Isus. Când senin primind batjocura-njosirii, EI privea spre bucuria făr-apus, Strălucind de măreţia răsplătirii, Ca El ne-a-nvăţat să suferim, Isus. [V3] Când străin de-a lumii patimi şi păcate, Apărat-a Adevărul şi L-a spus, Cu curaj, pentru-Adevăr, pentru Dreptate, Astfel ne-a-nvăţat ca să vorbim, Isus. Când cu slava limpezimilor iubirii, Pentru-ai Săi, deplina Jertfă a adus, Neschimbaţi în Legământul înfrăţirii, Ca El ne-a-nvăţat să ne iubim, Isus. [V4] Când cu pacea misiunii împlinite, Duhul Său în mâna Tatălui Şi-a pus, Credincioşi sfârşind chemările primite, Astfel ne-a-nvăţat ca să murim, Isus. De la El şi-n viaţă, şi-n tăcuta moarte, De-nvăţăm deplin cu sufletul supus, Sus în cerul păcii-avea-vom pururi parte De măreaţa slavă aşa ca şi Isus.