Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 [V1] Trecuta vreme nimeni, N-o poate-ntoarce iar, Rămasu-i-a doar gustul, Mai dulce sau amar. S-au dus cu umbra frunzei, Și-a verii anii dragi, Răsufletul pe cale, Urcând mai greu ţi-l tragi. [V2] Doar faţa conştiinţei, Pe care n-o ştiai, Învie lângă tine, Cu tot mai aspru grai. Simţi inima arzându-ţi, Amarele-amintiri, Și-n gânduri vin atâtea, Mustrări și-nvinuiri. [V3] Din câte-au fost, nici una, Nu poţi s-o uiţi în veac, Mereu mai arzătoare, Și mai adânci se fac. Tot ce-adormise-n suflet, Ți se trezeşte-acum, Când până-n veşnicie, Mai ai un pas de drum. [V4] O, nimenea nu moare, Nici n-a murit nicicând, Spre forma cea eternă, Ne ducem toţi pe rând. Doar glasul Crucii strigă, Ca vina, mai presus, Și ca al conştiinţei, Iertarea lui Isus.