Nicolae Moldoveanu V1 V2 [V1] Ţi-aş mulţumi cu vorbe ce numa-n vis s-au spus, Dar treaz, Recunoştinţă, oricât le caut, nu-s. M-aş revărsa-n cuvinte ca armonia-n cânt, Dar gândul meu le caută, le caută... şi nu sunt. [V2] Ci numai în Tăcerea înaltă cât un steag, Și cât o mare-ncape întreg cuvântul drag. Primeşte-l, că din largul de însorit hotar, Ţi-l 'nalţ ca pe-o mireasmă, spre cel mai sfânt altar.