Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 [V1] Pe câmpiile-nsorite Ale harului ceresc Parfumate şi frumoase Florile iubirii cresc. Mâna dalbă a credinţei Le adună-n dulce dor, Și le-nchină toate, toate Scumpului Mântuitor. [V2] În înaltul cel albastru - Templul harului preasfânt - Luminoase, fericite Și eterne taine sunt. Dar pe aripa credinţei Sufletul ajunge sus Și-n lumină înţelege Tainele pentru Isus. [V3] Florile iubirii sfinte, Tainele ce le-nţeleg, Osteneala mea întreagă Și-orice roduri eu culeg, Vreau să le aduc pe toate Mai frumos şi mai deplin, Ardere de tot curată Lui Isus să I-o închin.