Nicolae Moldoveanu V1 C V2 C V3 C V4 C V5 C [V1] Ce taină-adâncă e credinţa! ... Ea nu pătrunde-n orişicine, Dar când în suflet ia fiinţă, Îl schimbă-n frumuseţi divine. [C] Ce ne-nţeles, ce ne-nţeles, E Dumnezeu în sfântu-I har Din veşnicii El ne-a ales, Spre veşnicii fără hotar. [V2] Ce fericire fără seamăn! Neasemuită-i bucuria! Cine-a gustat această mană, S-a-mpărtășit cu veșnicia. [V3] Căci Dumnezeu Atotputernic, Vrea chipul Său să-l ai în tine, De-acum ce ai în viaţă-i veşnic: Ai preţul tainelor divine. [V4] Tu, cel ales, cel pus deoparte, Ce zid e-n juru-ţi, de-ocrotire! Căci tot ce e promis în Carte, E pentru tine-nfăptuire. [V5] De-aceea dă-te cu credinţă, Întreg lui Dumnezeu Preasfântul, Căci în lăuntrica-ţi fiinţă, Unit e Cerul cu pământul.