Nicolae Moldoveanu V1 C1 V2 C2 [V1] Uită zâmbetul ispitei, Uită-al despărţirii chin, Uită groaza morţii, Uită tot ce-ţi poate fi venin. [C1] Şi adu-ţi aminte numai, Că pe drumul către Țel, De nu uiţi ce este-n urmă, Nu te-nvredniceşti de el. [V2] Nu privi către amurgul, Peste care treci grăbit, Ci priveşte strălucirea, Grabnicului răsărit. [C2] Moartea trece ca părerea, Unui vis grăbit uitat, Și te vei trezi-n splendoare, Fericit înspăimântat.