Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 [V1] Dă-mi, Doamne, bucuria curatului izvor, Ce cântă-n orice vreme pe soare şi pe nor. Să-mi fie limpezime adâncul ne-ncetat, De nesecate unde mereu împrospătat. [V2] Cu darnică iubire de limpezi rugăciuni, Cu cântec şi răcoare s-astâmpăr răi şi buni. Chiar dacă numai singur mereu o să rămân, Cântarea mulţumirii în orice timp s-o-ngân. [V3] Şi pasărea fricoasă şi cerbul călător, Și orice vietate să simtă că-s al lor. Văzându-mă departe să bucur pe-nsetaţi, În unde mea să-şi afle răcoarea-nvioraţi. [V4] Drumeţii să-mi cunoască demult Cărarea mea, Grăbind cu bucurie, să vină şi să bea. Şi toţi prinzând putere şi-odihnă-n drumul greu, Întreagă mulţumirea s-o dea lui Dumnezeu.