Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 V5 V6 [V1] Cui s-a dat aripi - să zboare, Spre 'nălţimile luminii, Să nu mai rămână-n locul, Unde cresc, în voie, spinii. [V2] Cui s-a dat urechi - s-audă, Glasul tainelor divine, Care pot să deie viaţa, Fericirilor depline. [V3] Cui s-a dat harul vederii, Să privească mai cucernic, Bunătatea şi-adevărul, Dumnezeului Puternic. [V4] Cui s-a dat înţelepciunea, Duhului, neîngrădită, S-o aducă-n slujba păcii, Și-a unirii mult dorită. [V5] Cui s-a dat inimă nouă, Ruptă din Divinul Soare, S-o păstreze pe altarul, Dragostei mistuitoare. [V6] Fericit e-acela, Doamne, Care pune-n slujba-Ți toate, Darurile ce-n fiinţa-i, De la Tine i-au fost date!