Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 V5 [V1] A fost cândva un staul Nu cel din Betleem. O peşteră ciudată, O grotă de blestem. Păstorul fără grijă Plecase pe poteci... Dormeau pe sub păianjeni Ciorchini de lilieci. [V2] O rază de lumină Nu pătrundea din cer, De zgură era ziua Și nopţile, de fier. Alunecau culbecii Pe jilavii pereţi. În fânul ud şi putred se ridicau bureţi. [V3] Dar într-o noapte îngeri Cântară la zenit Şi parcă, printre stele, O stea a răsărit... Şi, nu ştiu cum, deodată veneau lumini de zori; Și fânul era proaspăt Și mirosea a flori. [V4] Zburară liliecii Și beznele s-au dus! Iar eu cântam din fluier Cu îngerii de sus... Și iată, într-o parte Privirile mi-arunc Și văd sclipind o iesle Și-n ieslea mea... un Prunc... [V5] Cântați, cântați voi, îngeri, Păstori şi oameni buni! Veniţi, voi, magi ai vremii, Că-i vremea de minuni! Şi pentru-a câta oară – Slăviţi pe Dumnezeu! ? Căci Pruncul e acelaşi, Și staulul... sunt eu.