Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 V5 [V1] Doi ochi oricărui om i-ai dat și-oricui i-ai dat lumină. /: Dar nu oricui i-ai aşezat în suflet darul minunat, să vadă îngerii la sfat și lumi ce Ți Se-nchină. (bis 1) :/ [V2] Când Tu cobori din Cerul Sfânt Slăvit, Atotputernic, /: în omul cel de pe pământ aşezi lumini de rai şi cânt și ochii ce le prind pe rând deschişi spre cer, cucernic. (bis 1) :/ [V3] Îmi amintesc c-ai apărut și-n viaţa mea odată, /: și-ntâia oară am văzut un cer deschis şi-un om de lut și-o mână ce-l chema tăcut spre slava minunată. (bis 1) :/ [V4] Prin încercări și prin necaz, cât am trecut spre Tine, /: pe totdeauna mi-a rămas chemarea Ta pe care az' o spun cu lacrimi pe obraz la alții după mine. (bis 1) :/ [V5] Păstrează-mi ochi deschiși deplin spre cerurile sfinte, ca dup-al morții mele chin /: să beau al bucuriei vin, în Noul Tău Ierusalim, în slava Ta, Părinte! (bis 1) :/