Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 V5 [V1] Odată la fântână stând, Isus I-a zis femeii, blând: /: Oricine-această apă bea, Curând din nou va înseta! :/ [V2] Dar apa care-o voi da Eu, Alină sufletul mereu, /: Izvoare vii in el se fac, Și nu mai însetează-n veac! :/ [V3] Isuse, timp îndelungat Și eu din plin m-am adăpat, /: Bând din al Iumii-amar izvor Cu suflet tot mai ars de dor. :/ [V4] Dar setea nu mi-am potolit, Ci-am fost mereu mai chinuit; /: Când însă Apa Ta mi-ai dat, Adâncul tot mi-a săturat! :/ [V5] De-atuncea ani şi ani s-au dus Dar n-am mai însetat Isus, /: Căci harul Apei Tale vii, M-a-ndestulat pe veșnicii! :/