Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 [V1] Cu-ncrederea-n iubirea şi mila Ta, Isus, de Tine mă apropii, când duhul mi-e răpus. Să mă-ntăreşti prin harul cel pururi neschimbat, să pot din nou pe calea-Ți s-alerg înviorat. [V2] Mai veghetor şi harnic să pot trăi apoi, să fiu un sprijin celor căzuţi în mari nevoi, să-i 'nalţ spre mântuire, să le slujesc ca far, să afle şi ei drumul spre-al vieţii Tale har. [V3] Cu-ncredere-n puterea şi biruinţa Ta, mi-ndrept spre Tine ruga, când sunt în lupta grea. Cu armătura sfântă, prin Duhul, să mă-mbraci, și orice legătură străină să-mi desfaci. [V4] Lumina biruinţei s-o pot 'nălţa mereu, pe cruce ţintuindu-mi ne-nduplecatul eu. În mine să se-arate oriunde pe pământ Isuse voia-Ți sfântă şi viul Tău Cuvânt.