Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 [V1] Ce-adânc mă mângâi Tu Părinte, Când noaptea îmi îndrept spre Tine, Fiorul inimii fierbinte, De unda lacrimilor line! Ce-adânc mă mângâi Tu când zorii, zâmbesc pe-a zilei albă faţă, când noul har îmi dă fiorii, curaţi ai dragostei de viaţă! [V2] Ce-adânc mă mângâi Tu când seara Cu genele înrourate, Îşi pleacă fruntea lin povara, Pe mâinile împreunate! Ce-adânc mă mângâi Tu oriunde Și orişicând mă-ndrept spre Tine, Căci viaţa-ntreagă mi-o pătrunde Fiorii liniștii divine. [V3] Ce-adânc mă mângâi Tu când toate, Cărările îmi par închise, Și-n clipa următoare poate, Văd zarea luminându-mi-se! Ce-adânc mă mângâi Tu oriunde Și orişicând mă-ndrept spre Tine, Căci viaţa-ntreagă mi-o pătrunde Fiorii liniștii divine.