Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 [V1] Chiar cei aleşi sunt ispitiţi să cadă, În vremurile grele de apoi, /: Dă ochilor trezire ca să vadă, lsuse că Tu eşti mereu cu noi! :/ [V2] Şi-n inimi toarnă linişte deplină, Și-avânt şi har în greul Tău război, /: Să ştim adânc, că-n tot ce-o fi să vină, Mai alipit, mai viu eşti lângă noi! :/ [V3] Când urlă valurile spumegânde, de necredinţă, ură şi nevoi, /: Adu-ne-aminte-ndemnurile blânde, Ce ni Ie-ai dat spunând că eşti cu noi! :/ [V4] Şi nu lăsa durerea şi-oboseala, Să ne târască-n negrul lor şuvoi, Ci iartă-ne slăbia şi greșala, Și-ncredinţează-ne că ești cu noi!