Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 V5 V6 V7 [V1] De-ai străbate-n lung şi-n lat Marea şi pământul, De cu zori până-n serat Alergând ca vântul, N-ai să afli niciodat' Porci zidind cetate, Nici pe cel strâmb şi-ntinat, Făptuind dreptate [V2] N-ai să afli lup păstor, Nici pod peste mare, Nici pe cel Iinguşitor, Sfânt pe-a sa cărare! Nici făţarnicul trăind Lepădat de sine, Într-o lume ce-i aprind Patimile-i pline. [V3] Nici pe omul cel firesc Pătrunzând în taina Adevărului ceresc, Și să-i poarte haina. N-ai să-l vezi pe cel răpus De pământ şi lume, să-L iubească pe Isus Și preasfântu-l Nume! ... [V4] De-ai străbate-n lung şi-n lat Și pământ şi mare, N-ai să-l vezi pe cel bogat, În sfânta Lucrare. Căci acel înlănţuit De-a morţii robie, Niciodată nu-i primit, În Lucrarea vie! [V5] Domnul nu-şi dă turma Lui Cea din veac iubită Niciodată lupului, Spre a fi păzită. Şi nici haru-I sfinţitor El nu şi-L împarte, Șarpelui otrăvitor, Purtător de moarte! [V6] Ci El dă desăvârşit, Mântuire-aleasă, Celui care-a părăsit, Calea păcătoasă! Celui ce-a primit deplin, Viaţă şi iertare, Îi dă harul Lui divin, Pentru-a Sa Lucrare! [V7] Prin credinţ-a fost adus Și prin haru-l mare, Miel în Turma lui Isus, Dintre morţi şi fiare. Şi pe urma Lui călcând, Cu nădejde vie, Poate ca să-I fie-oricând Sfântă mărturie!