Nicolae Moldoveanu V1 C1 V2 C2 V3 C3 V4 C3 [V1] Pacea și iubirea s-au luat din lume, Urmele lor sfinte peste tot s-au şters, Căci nisipul mării fărdelegii-n spume, 'Coperit-a drumul pe-unde ele-au mers! [C1] Groază şi-ntuneric astăzi stăpâneşte Faţa-ntunecat-a-ntregului pământ, Suspinând aşteaptă firea şi tânjeşte, Dup-al mântuirii Nou Aşezământ! [V2] Norii grei de ură tot mai mult s-adună Ploaia să şi-o verse peste fiii ei, Tremură văzduhul, fulgeră şi tună, Și tresaltă vesel, demonii mișei! ... [C2] Pacea şi iubirea pururi se sărută, Doar în locu-n care e Stăpân Hristos Fericită-i viaţa ce-ascultând tăcută, Rupe legătura cu lumea de jos! [V3] Şi se 'nalţă-n cerul păcii şi iubirii Pe-a credinţei cale dată de Isus, Chiar în cort de humă, haina mântuirii, O-mbracă-n lumina slăvilor de Sus! [C3] Vino, Doamne, vino! Ca s-aduci cu Tine, Pacea şi iubirea şi-al nădejdii har, Pe pământul care tremură-n suspine, Frământat de chinuri şi de plâns amar! [V4] Şi-adu Sărbătoarea stăpânirii Tale, Peste lumea care s-a zbătut în rău, Pacea Ta să-i fie luminoasă cale, Slavă-n veci să cânte, doar Numelui Tău!