Otniel Stirb V1 V2 V3 V4 [V1] S-au scris atâtea Doamne despre Tine Și multe vorbe oamenii-au rostit Dar nu Te poate nimenea descrie Așa cum ești în slava Ta cea vie /: Căci Tu ești Dumnezeul infinit :/ Tu ești în răsăritul cel de soare În zori de zi și-n tainicul apus Privim în jur măreața Ta lucrare Ce-ar face omul fără Tine oare? /: Căci Tu ești tot, în toate mai presus :/ [V2] Natura-Ți poartă-amprenta cea divină Știința nu Te poate măsura Gigantul Univers e o enigmă Iar omul. . nu-i decât un fir de tină, /: Creat și modelat de mâna Ta :/ Tu Doamne, ești Stăpânul, Creatorul Exiști fără-nceput, fără sfârșit Cunoști trecut, prezent și viitorul Izvorul vieții, Tu Nemuritorul /: La glasul Tău lumina s-a ivit :/ [V3] Te-au cautat ateii printre stele Să Te-ntâlnească-n Cosmosul ascuns Dar n-au știut că dincolo de sfere Tu stai înconjurat plin de putere /: Misterul Tău e tot mai nepătruns :/ Te preamărim căci Tu ne ești Părinte La glas de om urechea Îți apleci Când ești chemat de lacrima fierbinte La ruga noastră Doamne iei aminte /: Fii binecuvântat în veci de veci :/ [V4] Din ceruri ne-ai trimis a Ta comoară, La vremea hotărâtă a venit. Mesia, Fiul Tău iubit să moară Purtând pe umeri cea mai grea povară /: La Golgota, El, prețul a plătit :/ Prin El noi am găsit din nou cărarea Ce din grădină. . omul a pierdut În moartea Lui avem răscumpărarea Ți-aducem numai Ție închinarea /: O Tată, Fiule şi Sfinte Duh :/