Gabi_Ilut V1 C V2 C V3 C [V1] Pe un pământ de nobili, respins şi îndepărtat; Se întoarce fără veste un fiu de împărat! Se întoarce cu durere, cu lacrimi şi suspin; Şi se întreabă întruna: “Nu-i prea târziu să vin?” [C] Primeşte-mă, o, Tată, e adevărat: am greşit; Primeşte-mă la Tine, de lume m-am scârbit! Primeşte-mă, o, Tată, e adevărat: am greşit; Dar azi mă întorc la Tine, o, Domnul meu iubit! [V2] Priveşte lung în zare și vede un palat... Se întreabă în remuşcare: “De ce n-am ascultat? De ce am plecat de acasă, când totul era al meu? De ce-am uitat că Tată îmi este Dumnezeu?” [V3] Şi cum stătea pe gânduri, acest fiu nu vedea, Că Tatăl său, în poartă, cu drag îl aştepta! Doar când şi-a rupt privirea de tot ce era jos… A îmbrăcat cu slavă un alt veşmânt frumos!