Ovidiu Berghian V1 C V2 C T [V1] Când cobor în înserări să m-ascund în triste zări Mă alină-n drumul meu, raza păcii-n ceasul greu. Chiar prin munți de-aș înnopta și acol' privirea Ta, blând mă veghează Peste țărmuri de-aș fugi, cer de cântec îmi va fi iubirea Ta! [C] La dureri pui hotar, peste lacrimi zâmbet iar Mă-nconjori cu-al îndurării Tale Har În suspin 'mi-ești alin, peste răni balsam divin Tu mă cercetezi de-aproape, îmi ești Domn, Ție mă-nchin. [V2] Cum se stinge-n cer o stea, de va trece viața mea Voi fi rază-n străluciri, peste plai de nemuriri. Chiar de trec prin nopți de dor, Tu-mi ești Soare lucitor ce-apus nu are Din mormânt spre necuprins, boldul morții l-ai învins cu jertfa Ta! [T] Unde voi fugi departe de-a Ta față? Unde voi pleca să m-ascund de Duhul Tău? În noapte strălucești în lumină Pe toate pe pământ, le-a creat Duhul Tău! Tu mă cercetezi de-aproape Îmi ești Domn, Ție mă-nchin!