Ovidiu Berghian V1 C V2 C V3 C [V1] Peste iarna din suflet când vin întristări, Cu-o petală de cântec răsar primăveri Peste lacrimă-i zâmbet: Isus, Harul Tău! Peste noaptea tăcerii din însingurări, Cu-nstelarea iubirii mi-aprinzi mângâieri Peste suflet nădejde-i: Isus, Harul Tău! [C] Harul Tău este raza ce frântă-n Calvar Trandafirul din vale o plânge cu-amar Harul Tău e izvorul de sânge curat Ce îmi spală ființa de orice păcat. Harul Tău e iubirea ce m-a cucerit Răstignită pe cruce când m-a mântuit Harul Tău e speranța ce-aprinde în zori Cu nădejdea-nvierii un cer de comori. [V2] Norii negri ai urii mi i-ai alungat Cu balsamu-ndurării m-ai înseninat În furtuna e pace: Isus, Harul Tău. Mi-ai adus dimineața c-un zâmbet divin Mi-ai schimbat Doamne viața din plâns în senin Curcubeu peste ape-i: Isus, Harul Tău. [V3] În grădina iertării m-așteaptă cu drag Doua mâini răstignite și-un Tată în prag Necuprins în iubire-i: Isus, Harul Tău. Te-oi lăuda pe vecie pe-un capăt de stea Dătător al vieții: Tu, dragostea mea Mă va duce-n mărire: Isus, Harul Tău.