Ovidiu Berghian V1 C V2 C T [V1] Azi vocea Ta-n grădină, în rugi fierbinți suspină pe alei " O, dacă-i cu putință, amara-Mi suferință să Mi-o iei Dar nu cum vreau Eu, Tată, ci voia-Ți prea înaltă pe pământ Să fie-n veșnicie și moartea să o știe, că mă supun doar Ție, Domn Preasfânt!" [C] Chiar dacă norii de-ncercări vor alunga senine zări Chiar dacă-amurgul de tristeți, va coborî spre dimineți Eu voi cânta: " Fie voia Ta!" Chiar dacă roua zorilor va plânge-n taina viselor Chiar dacă toate-au sfârșit la porți de har în infinit Eu voi cânta: " Fie voia Ta!" [V2] Azi vocea Ta răsună când marea-i în furtună-n valuri mii Pe-a păcii Tale strună când norii se adună-n armonii Să bată vântul rece prin valuri eu voi trece-nvingător Cu pânzele iubirii spre Țărmul Fericirii Purtat mereu în cântec de-al meu dor. [T] Munții să se mute, țărmul să se surpe Și chiar stele ninse de-or cădea Cerul să se strângă, văile să plângă Către Tine Doamne-n ruga mea Eu voi cânta: " Fie voia Ta!"