Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 [V1] Fă-mi cântecul un foc aprins, Din Adevărul veşnic, Să ardă-n Templul Tău nestins, Ca jertfă şi ca sfeşnic! Puterea lui să facă scrum, Lucrarea rătăcirii, Împrăştiind pe-al vieţii drum, Mireasma mântuirii! [V2] Fă-mi cântecul o spadă grea, Cuvântul Tău să-l poarte, Să-mpartă biruinţa Ta, Prin lumea cea de moarte; Să taie-adânc orice păcat, Și orice rătăcire, Croind un drum mai luminat, Spre har și mântuire! [V3] Fă-mi cântecu-nţelept năier, Pe marea suferinţei, Să poarte-n orice timp spre Cer Corabia credinţei! Şi s-o păzească liniştit, De stânca rătăcirii, Înaintând desăvârşit, Spre Țărmul mântuirii! [V4] Fă-mi cântecul, spre slava Ta, Să sune tot mai tare, Mai plin să poată arăta, Iubirea-Ți arzătoare. Şi armonia lui de har, S-atragă pe oricine, Din noaptea chinului amar, Isuse Iângă Tine!