Nicolae Moldoveanu V1 C1 V2 C2 V3 C3 [V1] Lumina care-ai pus-o-n mine, Cu preţioase ei putere, Să nu se-ntunece Stăpâne, Din lipsa mea de priveghere! [C1] Ca să nu fac Cuvântul vieţii, C-o inimă necurăţită Neroditor ca stana gheţii, Prin lumea de păcat robită. [V2] Ci să m-ajuţi prin har, oriunde, Să mă păstrez curat şi tare, Stingând păcatul ce se-ascunde În carnea asta trecătoare. [C2] Ca să nu-mpiedic mântuirea, La cei care-o doresc fierbinte, Văzându-mi dezlegată firea, În lucrurile Tale sfinte. [V3] Iar omul cel firesc din mine, Vrăjmaş al vieţii de sfinţire, Pe cruce zilnic să-l pot ţine, Să nu dărâme-a Ta zidire. [C3] Ci ea mai mult să propăşească, Prin viaţa mea din Duh născută, Purtând mai vie, mai cerească, lumina harului plăcută!