Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 V5 [V1] În temple zidite de mâini omenești, Tu, Doamne, nu stai niciodată, /: Căci Duh şi Lumină şi Dragoste eşti, Și Dragostea-i templul ce Tu-l locuieşti Când ea se păstrează curată! :/ [V2] În inima-n care credinţa-i veşmânt, Și-n sângele Tău curăţită, /: Tu vii cu iubire, Stăpâne Preasfânt E singurul templu dorit pe pământ, De inima Ta fericită! :/ [V3] Atunci când iubirea adună cu dor Copiii luminii divine, /: Cobori cu grăbire în mijlocul lor, Căci Tu le eşti Templu şi Har sfinţitor, Și Templu sunt ei pentru Tine! :/ [V4] Credinţa şi pacea şi-al dragostei jar, Și viaţa în Duh şi-n lumină, /: Sunt toate lucrări izvorâte din har, Sunt Templu-Adevărului, fără hotar Umplut cu Fiinţa-Ți Divină! :/ [V5] Aici, în Lucrările Tale mereu, Tu stai şi-Ți găseşti desfătare, /: În ele să stau pe deplin vreau și eu Căci ele sunt Templul adâncului meu În care Ți-aduc închinare! :/