Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 V5 [V1] Mi-e dor de căminul iubirii, De feţe-n lumină scăldate, De sfântul fior al primirii, De scumpele inimi curate! - Mi-e dor de căminul iubirii, Cât limba să spună nu poate. [V2] Mi-e dor de sfârşitul durerii, De harul ce dă alinare, E-aproape hotarul puterii Ce-mi ţine viaţa-n răbdare. - Mi-e dor de sfârşitul durerii, Și dorul se face mai mare. [V3] Mi-e dor de triumful luminii, În noaptea aceasta de groază, Cu ură se luptă străinii, Zdrobit adevărul să-l vază. - Mi-e dor de triumful luminii, Adâncu-mi de el însetează! [V4] Mi-e dor de odihna cea sfântă, Că-s prea obosit în furtună, Să nu-mi cadă inima-nfrântă, Când greul în juru-mi se-adună. - Mi-e dor de odihna cea sfântă, De mâna ei moale și bună. [V5] Mi-e dor, o, Isuse de Tine, De scumpa şi dulcea Ta Țară, O, vino, mă ia şi pe mine, Din lumea aceasta amară. Și du-mă acolo Ia Tine, În veşnica Ta Primăvară.