Nicolae Moldoveanu V1 C1 V2 C2 V3 C3 V4 C4 V5 C5 V6 C5 [V1] Două stânci, pe marea lumii, Tot mai greu mă amenintă, Vor corabia vieții S-o scufunde-n neființă. [C1] Cu mii colțuri - vârf de suliți - Ascuțite stau la pândă, S-o străpungă-n locu-n care E mai slabă şi plăpândă! [V2] Şi cu grab-apoi s-o-nece-n Valuri negre, otrăvite, Să nu mai ajungă-n portul Harurilor strălucite. . [C2] Una-i stânca necredinței, Cu înfätişare hâdă, Pare moartea-ntruchipată, Ce de oameni stă să râdă. [V3] Din durerea lor îşi face Pricină de bucurie, Și din morți şi-adună zilnic Hrana ei de temelie! . . [C3] Alta e credința falsã - Stâncă mai ucigătoare - Ce pe chipu-i de-ntuneric Poartă haină lucitoare. [V4] Pare înger de lumină, Cu privirea ei te fură, Să te tragă-n ghiara morți, Căci e diavolul-n făptură. [C4] Câte suflete curate Au fost înecate-n valuri, Căci înselătoarea-i formă, Pare salvatoare maluri! ... [V5] Dă corăbiei vieții, Doamne, cârma luminată, A credintei ce lucrează În iubirea-nfläcărată! [C5] Duhul Sfânt mi-o cârmuiască Prin furtuni, pe mări adânce, Să nu mi-o scufunde-n valuri Lucifericele stânce! [V6] Şi s-ajungă-n portul păci, Din slăvita-mpărăjie, Unde nu-s dureri, nici lupte, Ci odihnă pe vecie.