Nicolae Moldoveanu V1 C V2 C V3 C V4 C V5 C V6 C V7 C [V1] La cine să ne ducem, Doamne, Când ispitiţi suntem cumplit, Când sufletul se zbate-n lupte, Și-atât de-ades e biruit? [C] Venim la Tine, venim la Tine, Cu inimile noastre-ntregi, Isuse scump, Izvor de haruri, Tu să ne-ajuţi cu-a Tale daruri Căci numai Tu, Tu ne-nțelegi! [V2] La cine să-ndrăznim, la cine, Când îndoieli ne rod amar, Când e pierdut şi stins în suflet, Al bucuriei veşnic har? [V3] La cine să găsim odihnă, Când obosiţi suntem de chin, Când prea secetă ni-e răbdarea, Pe-un drum de suferinţe plin? [V4] La cine s-alergăm, Isuse, Când taina Ta n-am înţeles, Când copleşiţi de întuneric, Stricăm Cuvântul Tău ades? [V5] La cine să venim noi astăzi, Când cei mai dragi ne părăsesc Când din pricina căii Tale, De rătăciri ne-nvinuiesc? [V6] De Tine ne-alipim, Isuse, Mai mult acum ca orişicând, Căci Tu n-ai izgonit pe nimeni, Din cei care-au venit plângând! [V7] Tu eşti Odihnă, eşti Iertare, Eşti Dragoste fără sfârşit, Eşti Înţelegerea adâncă, Eşti Harul tot, nemărginit.