Nicolae Moldoveanu V1 C1 V2 C2 V3 C3 [V1] Atâta har, atâta bine, Și-atâta fericire, Primesc când îmi îndrept spre Tine, Isuse-a mea privire. [C1] Dar cât de greu și cât de frântă, Mi-e totdeauna viața, Când uit Ființa Ta cea sfântă Și-ndrept spre lume fața, [V2] Ce bucurii, ce roade sfinte, Deplin mă-ncununează, Când Te prives cu dor fierbinte, Când ochii-Ți mă veghează! [C2] Dar ce căderi, ce-nfrângeri grele, Ce viață de pustie, Trăiesc când lumea-n toate cele, Privirea mi-o îmbie! [V3] Desăvârșită-mi fă dorința, Și-a ochilor lumine, Ca să-Ți privesc adânc Ființa, Întipărind-o-n mine. [C3] Și-apoi s-o nalț cu vrednicie, În trupul meu de tină, Ducând de-aici, spre Veșnicie, Lumină din Lumină.