Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 V5 V6 V7 [V1] De nu știi urî păcatul Și urmările-i amare, Niciodată tu pe Domnul Să-L iubești nu-i fi în stare. N-ai să poți iubi lumina, Nici cărarea ei curată, Când trăiești în întuneric, Când ai inima-ntinată! [V2] De nu știi urî minciuna, De-o asculți, de-o bagi în seamă, Nu ți-e tată Adevărul, NIci iubirea nu ți-e mamă. N-ai să poți să-nveți vreodată Ce e drept și ce-i sfințire, Când Cuvântul Cărții sfinte Tu îl calci cu bună știre! [V3] De nu știi urî la vreme Rătăcirea care vine, Ea-și înfinge-a ei săgeată, Otrăvindu-te pe tine! Și sub jarul ei oriunde Tu vei geme și vei plânge, Căci în inimi bucuria Adevărul doar o strânge! [V4] Daca nu urăști în totul Lumea cu-al ei fel viață, Și nu fugi de-a ei cărare Care-ți stă mereu în față, Tu nu poți intra-n cetatea Veșnic-a neprihănirii, Pregătită-n Cerul slavei Pentru fiii mântuirii! [V5] De n-ai inima deschisă Pentru a primi iubirea, Care-a pregătit-o Domnul Ca să-ți schimbe toată firea, Tu nu vei putea-nțelege Rostul vieții de credință, Nici ce-i rău și nici ce-i bine Ca să-l știi, nu-i cu putință! [V6] Numai când urăști fierbinte, A vrăjmașului lucrare, Vei cunoaște Adevărul, Vei iubi cu-nflăcărare... - Cercetează-ți zilnic viața, Învățând deplin iubirea, Căci cu cât iubești pe Domnul, Vei urî nelegiurea! ... [V7] Doamne-nvață-mă pe mine, - Prin Cuvântul Cărții Tale - Să urăsc calea minciunii, Să iubesc a vieții cale. Și cu inima-nfocată, Trăind zilnic în sfințire, Să fiu pururea ca Tine, Și în ură și-n sfințire!