Nicolae Moldoveanu V1 V2 V3 V4 [V1] Să nu pornesc pe-a mea cărare Isuse, până ce curat, Nu-Ți recunosc Fiinţa sfântă, Că mă-nsoţeşte ne-ncetat. Căci toate drumurile mele, În care nu Te văd mergând, Coboară-n văi de fărdelege, Miros de rătăciri ducând! [V2] Ridică-mi orice văl Isuse, Ce ochii mi-a acoperit, Să-Ți recunosc mai clar Fiinţa În toţi acei ce Te-au primit. Şi-apoi în dulce părtăşie, Cu ei deplin să pot trăi, Adânc cum Te doresc pe Tine, Așa adânc să-i pot dori! [V3] Când cercetez Cuvântul vieţii, Ce-n Cartea Ta se află scris, Să nu mă laşi pân-ce Fiinţa-Ți N-o recunosc în tot, deschis. Nu litera o vreau, Isuse, Ci duhul ei pe Tine-ntreg, Iar Adevărul şi Iubirea, Prin Tine vreau să Ie-nţeleg! [V4] Căci dacă eu nu umblu, Doamne Să-Ți recunosc Fiinţa Ta, Ce altceva mai bun aş face, Și cum pot eu a Te avea? Ajută-mi pururea, oriunde, Să Te cunosc tot mai deplin, Căci numai unde Tu eşti viaţă, E adevărul Tău divin!