Ileana din Vâlcele V1 C V2 C V3 C [V1] De câte ori în grea-ncercare, când erai trist și părăsit, Tu ai strigat spre Cel ce poate durerea ta a liniști? De câte ori în grea-ncercare tu ai privit spre cer plângând? Când părăsit ai fost de oameni, când valul te-a acoperit. [C] Domnul, Domnul înspre tine a privit; Domnul, Domnul, în necaz te-a însoțit. [V2] De câte ori înfrânt căzuta-i, plângând cu fața la pământ, Și-n disperarea ta crezuta-i căci tot ce ai tu ai pierdut? Credința ta e-n încercare, nădejdea ce te-a însoțit Atâția ani pe cale; credeai că toate le-ai pierdut... [V3] Dezamăgit ai fost de oameni, de prietenii ce i-ai iubit, Și în necazul tău cu toții pe tine-atunci te-au părăsit. Dar Domnul care este veșnic, din cer, de sus, jos a privit Și mâna Și-a întins spre tine; El nicicând nu te-a părăsit.