Anonim V1 C V2 C V3 C [V1] În lume trăiam, ca-n iad mă zbăteam, Satan în păcat mă ținea; Să mor aș fi vrut căci trupu-mi de lut păcatul amar îl strivea. O zi a venit când iar am greșit, oamenii au aflat, m-au prins în păcat “Să moară!” cu toții-au strigat. [C] Nu ucideți cu pietre pe cel găsit vinovat Căci și pe noi, într-o zi, pe toți Isus ne-a iertat; Nu ucideți cu pietre pe cel căzut în păcat, La Cer găsește oricine, o șansă să fie salvat! [V2] Cu pietre în mâini și ură-n priviri mulțimea sfârșitu-mi cerea. N-am vrut să vorbesc – să mor, să trăiesc acum tot una-mi era… Dar iată, un Om cu glas iubitor a spus răspicat: “Cel fără păcat s-arunce primul, cu piatra în ea!” [V3] Atunci am văzut cum cei din ‘mprejur cu toții, rând pe rând au plecat, Iar Omul Isus cu milă mi-a spus: “Te iert dar să fugi de păcat!” Iertare mi-a adus, putere de sus si primul răspuns: – păcatul răpus – Azi sunt fericită trăind prin Isus!